Creatinkinază (CK), cunoscută și sub numele de creatin fosfokinază sau fosfo-creatin kinază, este o enzimă exprimată de diferite tipuri de țesuturi și celule.  
Întreruperea membranelor celulare din cauza hipoxiei sau a altor leziuni eliberează CK din citosolul celular în circulația sistemică.
CK este o enzimă dimerică formată din două subunități, care pot fi fie B- (tip creier), fie M- (tip muscular). Aceste subunități se asociază pentru a forma trei forme izoenzimice: CK-BB, CK-MM și CK-MB. Aceste izoenzime sunt exprimate la diferite niveluri în diferite țesuturi umane.
Deși CK-MM este cea mai abundentă izoenzimă CK în mușchii cardiaci, CK-MB constituie aproximativ 20% din totalul CK din țesutul muscular cardiac.  
Nivelurile crescute ale CK total nu sunt specifice țesutului miocardic și pot fi observate la pacienții cu leziuni ale mușchilor scheletici și anumite alte tulburări, dar, deoarece CK-MB este mai specific țesutului miocardic, nivelurile de CK-MB împreună cu CK total pot fi considerate ca fiind un indicator diagnostic important al infarctului miocardic.  
Concentrația CKMB la adultul sănătos este sub 7,0ng / ml, dar prezintă creșteri mari în mai multe boli maligne, în principal sindrom coronarian primar, leziuni miocardice și infarct. CK-MB s-a dovedit a fi mai sensibil și un indicator timpuriu al leziunii miocardice, deoarece are un nivel bazal inferior și un interval normal mult mai restrâns.  
Literatura medicală arată în mod obișnuit că, după un infarct miocardic acut, nivelurile de CK-MB devin crescute în 4 până la 9 ore după apariția durerii toracice, ating vârful la 10 până la 24 de ore și revin la normal în 2 până la 3 zile.
Utilizarea nivelului CK-MB ca procent din CK total în diagnosticul infractului miocardice este cea mai importantă aplicație clinică a măsurătorilor CK în chimia clinică.